Nota 10

Mare agitaţie şi emoţii pe măsură în ultima perioadă odată cu începerea examenelor, atât în rândul elevilor, cât şi în rândul părinţilor. A trecut şi Evaluarea Naţională – examen susţinut de elevii din clasa a VIII-a, dar şi prima sesiune a Bacalaureatului. Nota, respectiv media e ceea ce contează pentru majoritatea celor care vor să meargă mai departe la un „liceu bun” sau la o facultate „în vogă”. La noi, parcă, s-a împământenit ideea că o medie bună e cheia succesului. Şi eu în calitate de părinte, trebuie să recunosc că notele obţinute de copilul meu, de-a lungul anilor de şcoală, mi-au dat de gândit. Uneori, când vedeam nota zece nu îmi puneam problema că, la o astfel de notă, copilul nu ştie. În schimb atunci când, la una sau la anumite materii, notele lui erau mici mă gândeam mereu că are lacune şi încercam să iau măsuri. O notă mică pentru mine, ca părinte, a fost şi va rămâne în continuare un semn de îndoială în ceea ce priveşte cunoştinţele pe care copilul meu le-a acumulat. Nu ştiu de ce. Cred că este o chestiune de obişnuinţă, deoarece pe vremea mea, pe vremea când eram eu elevă, notele mici certificau clar faptul că nu ştii, iar o notele mari erau certitudinea faptului că eşti un elev bun, un elev care învaţă bine, pregătit. O medie generală la final de an şcolar de peste 9,50 era una foarte bună, ceea ce mai nou, acum, e o medie bună. Fără să ne dăm seama, notele mari sau mici ajung un etalon. Oare copiii vor fi mai fericiţi dacă au note mari? Garantează performanţa şcolară succesul în viaţă? Cred că succesul în viaţă vine şi dintr-un echilibru între aşteptările părinţilor şi abilităţile copiilor. Cel mai important este să avem încredere în copiii noştri şi să le dăm ocazia să fructifice ceea ce le place. Notele mari sau mici, deşi pot fi un indiciu de care să ne folosim pentru a ghida şi sfătui, nu trebuie să fie singurul etalon după care să etichetăm un copil că va avea sau nu succes în viaţă.